Schimbarea dinților de lapte cu cei permanenți nu produce din prima un zâmbet perfect proporționat. Când apar incisivii permanenți, părinții pot avea impresia că sunt prea mari, prea lați sau chiar nepotriviți pentru fața copilului. De cele mai multe ori, imaginea trebuie privită în contextul dentiției mixte: maxilarele continuă să crească, alți dinți urmează să erupă, iar raportul dintre dinți și arcade se modifică treptat.
Dinții permanenți sunt, în mod natural, mai mari
O evaluare la un dentist copii poate fi utilă atunci când noii incisivi par disproporționați sau nu există suficient spațiu în jurul lor. Dinții permanenți nu sunt copii mai mari ale celor temporari doar ca aspect, ci au dimensiuni și forme adaptate dentiției adulte. De aceea, atunci când un incisiv permanent apare lângă dinți de lapte mai mici, contrastul poate fi foarte evident.
În plus, copilul se află într-o etapă în care arcadele nu au ajuns încă la dimensiunile lor finale. Creșterea structurilor osoase și erupția celorlalți dinți schimbă treptat proporțiile. Un zâmbet care pare dezechilibrat la șapte sau opt ani poate arăta diferit câțiva ani mai târziu, fără ca acest lucru să însemne că fiecare situație trebuie lăsată pur și simplu să evolueze.
Medicul urmărește dacă există spațiu pentru dinții care urmează să apară, dacă incisivii erup pe un traseu favorabil și dacă poziția lor interferează cu mușcătura sau cu igiena.
Aspectul „evantai” poate fi temporar
Incisivii permanenți nu apar întotdeauna perfect paraleli. În anumite etape pot exista spații între ei, mici rotații sau o orientare care îi face să pară deschiși în evantai. Pentru părinte, schimbarea poate părea bruscă, mai ales după perioada în care dinții de lapte erau mici și relativ uniformi.
Poziția se poate modifica pe măsură ce erup alți dinți și se schimbă echilibrul de pe arcadă. Totuși, nu orice înghesuire sau rotație se corectează singură. Dacă un incisiv este blocat, erupe mult în afara arcadei sau nu există suficient loc pentru ceilalți dinți permanenți, situația merită urmărită.
Fotografiile făcute la câteva luni distanță pot ajuta părintele să observe evoluția, dar nu înlocuiesc examinarea. Contează nu doar ceea ce se vede din față, ci și spațiul dintre dinți, relația cu arcada opusă și poziția dinților care încă nu au erupt.
Mai mare nu înseamnă automat prea mare
Unul dintre motivele pentru care incisivii permanenți par disproporționați este comparația directă cu restul feței copilului. Dinții au ajuns deja aproape de dimensiunea lor adultă, în timp ce maxilarele, buzele și celelalte trăsături faciale continuă să se dezvolte. Pe măsură ce copilul crește, raportul vizual se poate echilibra.
De aceea, o apreciere făcută exclusiv după mărimea aparentă a dinților poate fi înșelătoare. Mai relevante sunt modul în care aceștia se aliniază, spațiul disponibil, contactele dintre arcade și posibilitatea de a menține o igienă bună.
Există însă și situații în care dimensiunea dentară, forma arcadei sau combinația dintre ele contribuie la înghesuire. În astfel de cazuri, planul nu se stabilește după aspectul unui singur incisiv, ci după dezvoltarea întregii dentiții.
Ce merită urmărit pe măsură ce zâmbetul se schimbă
Părinții pot observa dacă incisivii permanenți au suficient loc să erupă, dacă ceva mai în față sau mai în spate, dacă unul dintre ei întârzie mult față de cel simetric și dacă periajul devine dificil în zonele înghesuite. Orice schimbare rapidă a poziției sau dificultate nouă la mușcătură merită menționată la control.
Nu este util ca dinții să fie comparați cu cei ai altor copii de aceeași vârstă. Ritmul de creștere, momentul erupției și spațiul disponibil diferă suficient de mult încât două dentiții aparent asemănătoare să evolueze diferit.
Consultația oferă o imagine mai clară asupra etapei în care se află copilul și asupra lucrurilor care trebuie doar urmărite. Când aspectul incisivilor permanenți ridică semne de întrebare, pe DentistCopii.com.ro găsești serviciile disponibile pentru copil, iar de acolo poți alege cabinetul care îți este convenabil și fixa consultația pentru o evaluare raportată la dezvoltarea lui actuală.